Duminica, la Schimb de Carti Bucuresti am discutat pe un subiect sensibil cu membrii echipei Bookblog.ro: rasismul. Ce inseamna el, pana unde merge, ce efecte are, ce cred oamenii din jur despre astfel de lucruri.

Eu am scris deschis de mai multe ori ceea ce am sustinut duminica. O fi corect din punct de vedere politic sa rostesti fraze precum: “hai sa nu generalizam, peste tot sunt oameni de treaba, etc”. Mie imi place poporul sarb mai mult decat imi plac cel maghiar si cel bulgar. Asta e realitatea mea. Argumente am multe si le pot spune de o mie de ori.

In urma cu 9 luni mi s-a cenzurat un articol din acest motiv. Ca nu am nici cea mai mica retinere in a-mi exprima opinia. Mai corect spus, nu mi s-a publicat deloc. Regimul comunist din China unde se vrea implementarea bunei dispozitii cu forta se pare ca s-a raspandit in mai multe locuri. In fine.

Cat voi trai voi tine minte cum tiganii maghiari l-au ucis pe Marian Cozma. Voi tine minte asta zece vieti de acum inainte.

Nu stiu daca tine de faptul ca sunt scorpion, dar sunt lucruri pe care nu le uit niciodata. Niciodata. Expresia ” te iert, dar nu te uit” mi se potriveste perfect.

Am scris de mai multe ori faptul ca imi place stilul Donald Trump si ca mai toata lumea il foloseste cel putin in cateva situatii din viata. Dar ca putin recunosc.

De cand scriu articole am si fost laudat, am si fost facut frustrat(acuzatie care nu e totalmente gresita). Ca fiecare dintre noi suntem intr-un fel asa, asta e alta discutie.

In 2004 mi-am trezit colegii de facultate de bucurie ca alegerile au fost castigate de Traian Basescu. Omul asta mi-a daramat orice urma de incredere in clasa politica in ultimii 5 ani. Bataia sa de joc s-a finalizat de curand, cu spoturile sale gretoase la adresa unor ziaristi. Tocmai mentionam mai sus de China…

Fiecare dintre noi avem subiecte sensibile in care ne ferim sa intram de parca ne-am stropi cu apa din frigider. Dar daca avem o viata pe care altii nu o mai au si continuam sa ne batem joc, sa ne prostituam intelectual, atunci degeaba o traim.

Later edit : “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana. Fiti profesionisti, ce naiba!” - GHEORGHE DINICA

Cand eram prin gimnaziu stiam ca e vorba de o chestie foarte faina care studiaza comportamentul de consum al oamenilor. Eram nemultumit de faptul ca e totusi un termen provenit dintr-o limba straina si ca nu prea se poate traduce in romana. Asta fara a starni efecte destul de comice, bineinteles.

Apoi am vazut tot mai multi oameni punand semnul echivalent intre Marketing si Publicitate. La facultate am invatat ca Publicitatea e de fapt o submultime a Marketingului. Asta ca sa folosim un eufemism. Mai corect spus, e o submultime a unei alte submultimi a Marketingului(elementul de Mix numit Promovare).

Apoi am vazut oameni comparand Marketingul cu termeni precum “vrajeala” sau “abureala”.

Se spune ca un om e ceea ce cred altii despre el si nu ce este el de fapt. Chiar daca imi place Marketingul, intotdeauna am crezut ca un astfel de principiu e pentru idioti. Mie intotdeauna mi-a placut conceptul de “diferentiere”.

Nu trebuie sa fii complet diferit. Asa cum diferenta dintre un invingator si un invins este doar aceea ca invingatorul s-a ridicat o data in plus, desi ambii au cazut de un numar comparabil de ori, asa si in Marketing e suficient sa ai o limba scoasa pe ultimii 100 de metri pentru a fi primul care trece linia de sosire.

Pentru mine, Marketingul inseamna in primul rand adevar. Cine nu intelege asta va deveni doar o alta epava a istoriei. Nici un animal nu mai accepta sa fie mintit in ziua de azi. Nu pe termen lung.

1. Petre Cozma, tatal lui Marian Cozma e intrebat ce i-ar spune baiatului sau daca ar mai putea vorbi vreodata cu el: “Ce i-am spus si pana acum. Sa fie barbat” .

2. Un tip ii cumpara zi de zi telefoane mobile unei fete si nu intelege in ruptul capului de ce fata e indragostita de un barbat care i-a facut drept cadou o carte.

3. Vin alegerile. De 20 de ani, politicienii romani, acesti indivizi impotenti pe plan profesional organizeaza in aceasta perioada concerte, petreceri campenesti si fac tot felul de concursuri din categoria “cine are carnatul mai mare”. O singura data nu si-au trimis oamenii din echipa sa faca o campanie la metrou, in autobuz, pe strada sau in ghetouri si sa le ofere celor carora le cer votul o carte drept cadou. E adevat ca pe unii ii apuca durerea de cap inca de la prefata.

4. Marea problema a acestei lumi nu e ca oamenii sunt hoti, prosti sau lenesi. Lipsesc barbatii.