De ce nu vin oamenii la meciuri

Pentru ca nu avem echipele, jucatorii si rezultatele altora. Pentru ca in sportul romanesc sunt foarte multe scandaluri. Pentru ca mass-media are o imagine proasta. Pentru ca nu sunt bani in Romania. Pentru ca romanii nu au bani. Pentru ca persoanele care traiesc in aceasta tara nu au timp. Pentru ca au prea multe grijii. Pentru ca o duc greu. Pentru ca nu avem autostrazi. Pentru ca avem politicieni corupti. Pentru ca presedintele pe care l-am ales in 2004 ne-a mintit.

Cam acestea sunt explicatiile principale ale celor care ar trebui sa se ocupe de Marketing Sportiv in Romania. Aceste juctificari par logice, dar sunt total neadevarate.

Adevarul e ca in sportul romanesc nu avem oameni care sa stie sa vanda. Oamenii nu vin la evenimentele sportive pentru ca nu sunt chemati. Asta e adevarul. Cati agenti de vanzari lucreaza in medie la un club sportiv? Si nu ma refer aici la oamenii de la casele de bilete. Cati oameni a angajat fiecare “corporatie sportiva” pentru a forma baze de date, a da telefoane, a trimite mailuri si de ce nu, chiar scrisori clasice. Cati? Eu nu am auzit sa existe asa ceva in Romania.

Ok, esti stelist, la fel ca multe milioane de romani. Ai fost sunat vreodata de cineva de acolo? Ti s-a multumit pentru faptul ca esti abonat sau ca ai cumparat candva un bilet la un meci? Ti s-a comunicat faptul ca exista si noi oferte care poate ti s-ar potrivi? Mai pe scurt, te-a bagat cineva in seama? Clubul de fotbal e luat la intamplare. Asta se intampla peste tot.

Poate ca nu stapanesc eu toate informatiile. Poate ca sunt lucruri care imi scapa. Nu pretind ca analiza mea e perfecta. Dar nu imi pot reprima un zambet atunci cand managerul sportiv al Unirii Urziceni, Mihai Stoica ii cearta pe suporteri pentru ca acestia nu cumpara bilete la meciul de diseara cu VFB Stuttgart.

Numele adversarului si importanta competitiei nu sunt tot timpul chiar asa de importante. Mai conteaza si bunul simt cu care esti intampinat.

Citesc perioada asta

“Ar fi fost prea frumos” – Ioan Chirila
“Povestiri alese” – Tudor Octavian

www.gazzetta.it Italienii chiar se pricep sa scrie despre sport.

Dar si noi avem Gazeta Sporturilor, ziar care mi-a placut inca din prima zi in care echipa condusa de Ovidiu Ioanitoaia si Catalin Tolontan a preluat conducerea proiectului.

Mai mult decat viziune. Incredere.

Astazi am fost la Empower Live, unde renumitul Ionut Ciurea ne-a vorbit despre motivarea grupurilor.

La networkingul obisnuit cu asemenea ocazii(si dupa care eu sunt innebunit ) am cunoscut-o pe frumoasa Madalina Teodorescu, care lucreaza in Resurse Umane la Gecad.

De cativa ani buni eu am o problema cu modul in care se face recrutarea in Romania. Mereu mi s-a parut superficiala, subiectiva si uneori, nedreapta. Michael Jordan, Pavel Nedved, Beatles si multe alte exemple. Oameni carora la inceput li s-a trantit usa in nas. Si care apoi au ajuns pe scena lumii. Samuel Eto’o a fost pur si simplu batjocorit de catre Real Madrid. A ajuns la Barcelona si le-a marcat 3 goluri pe meci in confruntarile directe. Astazi e la Inter Milano si inchina un pahar de sampanie pentru cei care l-au nedreptatit.

Sarbii Zigici si Tosici au fost refuzati de Poli Timisoara. Astazi joaca la Valencia, respectiv Manchester United. Dar de Obi Mikel ati auzit? N-a fost bun pentru Rapid Bucuresti. Si astazi e titular la Chelsea Londra.

Madalina mi-a confirmat faptul ca asemenea lucruri “se mai intampla“.

Treburile astea sunt precum greselile arbitrilor. Se intampla, sunt umane, doar ca sa nu ne prefacem ca sunt normale. Nu e normal ca o organizatie sa alerge cu limba scoasa dupa un om si sa-i promita luna de pe cer. Desi in urma nu cu mult timp l-a avut in propria ograda si l-a tratat cu dispret.

Se intampla in Fotbal, Marketing, Inginerie sau Medicina. Chiar se intampla zi de zi. Si asta e cea mai mare tema care ar trebui sa le dea de gandit celor care tot tin discursuri despre “viziunea companiei noastre”.

Daca nu poti vedea intr-o persoana ceea ce poate nici macar acea persoana nu vede in acel moment, ei bine, atunci inseamna ca ceva nu e in regula. Pentru ca aici e vorba despre mai mult decat viziune. E increderea in cel din fata ta. Si in propria ta alegere.

Dincolo de rutina

E rau ca un om sa se planga de “plictiseala” ori “banalitate”/ “rutina”. Nu e deloc in regula sa nu ai noi provocari. Sa nu iti propui noi obiective. Sa nu te implici in noi proiecte. Sa nu privesti fiecare zi ca pe o noua oportunitate. Sa nu cauti unghiuri diferite din care sa privesti o situatie, un context.

In fiecare dimineata merg pe jos pana la serviciu. Fac in jur de 40 de minute si savurez fiecare secunda din acest drum. Merg pe Soseaua Colentina, trec pe langa Piata Obor, pe langa cateva mari hale industriale producatoare de mase plastice, ajung la Autogara Obor si apoi spre sediul firmei, pe Soseaua Pantelimon, in zona Piata Delfinului. Unii oameni sunt aceiasi, altii sunt niste necunoscuti. Cei mai multi dintre ei se grabesc. Claxoneaza in trafic, pleaca in tromba de la semafor, vireaza fara sa clipeasca. Si in general, au o privire incruntata, de oameni agitati si plini de griji.

Seara e la fel. Oamenii sunt obositi. Si aici partea fizica are cea mai mica importanta. Oboseala mentala si atitudinala este cea care picteaza tabloul descris. Panourile stradale, ziarele, TV-ul. Toate aceste medii de informare vorbesc despre criza, despre posibilitatea de a-ti pierde locul de munca. In acest context, un caine astepta la semafor. Stia ca de cele mai multe ori, rabdarea te duce acolo unde vrei sa ajungi.

Poti sa mergi sambata seara in fata Teatrului de Comedie din Bucuresti pentru a vedea filmele regretatului regizor Nemescu. Poti sa mergi la evenimente la care participa si oamenii care ti-s dragi. Poti sa mergi la Open Romania, la tenis, si sa vezi super jucatori din intreaga lume, asa cum am facut eu. Sau poti canta pe marginea unui lac.

Important e sa fii tu insuti. Si sa intelegi semnificatia rasaritului. Sansa care ni se ofera in fiecare zi.

WebStock 2009

A fost frumos.

Gia Codrescu e la fel de plina de viata. Mai nou, are dileme suplimentare la cumpararea domeniului unui blog. Maritisul s-a strecurat tiptil printre acestea. Glumele cu blonde au fost la mare cautare.

Andrei Rosca se poarta firesc, precum un mogul . Adi Ciubotaru e un adevarat guru al twitter-ului din Romania. Prezentarea sa a fost pur si simplu exceptionala, desi “legendara” consider ca ar fi un cuvant mai potrivit pentru a exprima (bine)cuvantarea sa care a avut loc in cadrul sesiunii de microblogging. Adi Soare da lejer lectii de social networking chiar si marilor companii.

Ciprian Stavar e un om care stie ce spune. Impresionanta sa experienta se vede in fiecare idee pe care o expune. Viorel Spinu e un antreprenor tot mai cunoscut in industria online din Romania. Desi ar putea lejer sa lucreze pe la CIA, cu pozele facute de celebrul sau robotel care se plimba prin salile de conferinta .

Mi-a facut mare placere sa mai vorbesc cu Vlad Stan si Ciprian Gavriliu. M-am bucurat sa ii revad pe Gabi Nistoran si Gabi “Faith” Udrescu. I-am ascultat cu multa admiratie planurile curajoase ale lui David, oradeanul care nu accepta limite de niciun fel.

Am cunoscut multi oameni interesanti pe care ii rog sa ma ierte ca nu ii trec pe toti aici. Oltence frumoase si inteligente , amatori de sport, oameni de mare calitate au venit la WebStock 2009. Am mancat precum un porc, desi asta e putin spus. Am baut suc la greu. Cristi Manafu organizeaza evenimente de nota 10.

Bobby Voicu isi poate face lejer un grup umoristic atunci cand se va pensiona din lumea netului. Iar Pyuric e o prezentatoare de clasa mondiala.

E de retinut ce a transmis Alexandru Negrea. Brandul personal nu e o joaca de copii. Numele real trebuie sa primeze si sa straluceasca, nick-urile sunt pentru vremurile trecute de pe mIrc.

Nu pot sa inchei aceste randuri fara sa transmit un gand bun si de multumire organizatorilor. Si ma refer aici la fetele dragute si amabile care au stat de dimineata pana seara in picioare pentru a asigura buna desfasurare a mega evenimentului.

Abia astept editia de anul viitor!