Vorbesc din postura unui baiat de 25 de ani si recunosc faptul ca pot fi subiectiv, ca pot gresi in anumite privinte sau ca pot exagera in altele. Ca unul ce viseaza sport si noaptea si ziua, consider faptul ca de aici pot veni multe dintre modelele de care au nevoie tinerii din Romania. Si nu ma refer aici la fetele cu fund apetisant cu care umbla fotbalistii cu masini scumpe. Stiu ei de ce umbla, stiu ce urmaresc si daca isi indeplinesc scopul ii felicit 
.
Copiii nostri au nevoie de imaginile cu Leonard Doroftei ridicand mainile si fata plina de sange spre cer dupa epocala victorie impotriva argentinianului Raul Balbi. Au nevoie sa ii vada strigatul eliberator si lacrimile purtate in toti anii de munca, suferinta si chiar umilinte printre straini. Au nevoie sa ii vada privirea, printre ochii mici, vineti, dar fericiti.
Copiii nostri au nevoie sa tina minte pozele cu Marian Cozma in timpul bucuriei de dupa castigarea Cupei Cupelor de anul trecut. Sa ii vada venele ce aveau mai tarziu sa cedeze sub presiunea cutitelor unor animale tuciurii cu pretentii de oameni si a unui stat roman care angajeaza purtatori de cuvant pe post de comisari. Copiii romani au nevoie sa priveasca de multe ori filmul Golgotei lui Petre Cozma, tatal lui Marian. Cel care a parcurs peste 1000 de kilometri in masina cu fiul sau mort, distanta Veszprem – Lacul Tei. Si sa inteleaga ca asta inseamna necaz, nu atunci cand vezi o parasuta de brat cu altul.
Copiii romani au nevoie sa vada porcaria ministrului Sportului, Ridzi-Go-Ridzi . Si sa tina minte ca astfel de specimene au adus sportul romanesc in halul in care se afla astazi. Pentru ca avem campioni, dar nu avem sisteme. La asta m-am gandit atunci cand sambata trecuta priveam trist cum Polonia ne calca in picioare la handbal masculin. Uneori, modelele pot fi alese prin constrast si suferinta.
Copiii romani au nevoie sa afle de Constantina Dita, sportiva care la 37 de ani a trecuta prima linia de sosire de pe Stadionul Cuib de Pasare din Beijing, in uralele a 80 de mii de spectatori din toate colturile lumii, la cea mai grea proba olimpica, maratonul.
Sportul romanesc a dat si asemenea oameni. Sa ii tinem minte si sa spunem povestea lor mai departe. Dintre copiii care o vor auzi se pot ridica viitori omuleti care vor trece linia de sosire avand pe umeri steagul Romaniei. In toate domeniile.
iunie 26, 2009 la 7:21 am |
Scuza-ma (de fapt, nu, n-am de ce sa-mi cer scuze), dar copiii nostri N-AU nevoie de figura lui Doroftei cu fata plina de sange, nici de povestea lui Marian Cozma pentru a intelege viata.
Aceste imagini nu vor face decat sa le intareasca ideea ca pentru a razbi sau ajunge vestit, iubit de ceilalti si, de ce nu, bogat MATERIAL, trebuie sa lupti la nesfarsit, sa te sacrifici pana la sange, chiar sa-ti jertfesti viata.
Nu avem nevoie de tineri care sa doreasca sa-si dea viata pentru glorie! Nu aceasta este solutia!
Avem nevoie de tineri care sa gaseasca in jurul lor, in mediul apropiat, exemplele de urmat! Deci, pana la tineri, trebuie sa stim ce vrem noi, cei mai in varsta ca ei!
Ranile sunt inca in noi, de aceea le transferam fara pic de constiinta asupra copiilor nostri.
Desi ai vorbit numai despre sport in postul tau, dar extrapoland asupra altor domenii, chiar si asupra vietii, din pacate se constata faptul ca tinerii nostri sunt invatati inca de mici ca viata este o suferinta. Cea mai mare greseala care se poate face.
iunie 29, 2009 la 1:13 pm |
Copiii, tinerii, chiar si noi “maturii” au/avem nevoie de Doroftei etc, au/avem nevoie de acesti lideri. Sunt Exemple, mentori, care ii/ne pot calauzi.
Ideea nu e sangele varsat la propriu, ci perseverenta, ambitia, determinare, vointa lor, pe care au avut-o, munca ce au depus-o, “luptele” pe care le-au purtat pentru visele lor. “Visul” si lupta pentru implinirea lui.
Nu inteleg de ce generalizezi “noi” … daca esti constienta de rana ta nu o mai transfera copiilor tai.
E simplu.
Acestia sunt lideri in domeniul lor. Fiecare isi poate gasi un model in domeniul sau.
iunie 30, 2009 la 8:01 am |
Cred ca avem nevoie de sangele de pe fata lui Leonard Doroftei.
Sunt covins ca avem nevoie sa nu il uitam vreodata pe Marian Cozma.
Fiecare are dreptul sa isi educe copiii cum doreste. Dar nu are dreptul sa ii minta ca viata e lipsita de drame ori suferinta.