Noi suntem Romania

Adi Ciubotaru este unul dintre primii oameni pe care i-am auzit spunand ca societatea civila chiar poate schimba ceva. Ca avem datoria de a merge la vot si de a-i sanctiona pe cei care isi bat joc. Ca in acest mod se vor regla lucrurile.

Iata ca a avut dreptate. Cititi asta! Aroganta Monica Ridzi e alba ca varul.

Romania traieste! Prin noi, cei care nu ne complacem in ipocrizie.

Noi ii numim pe ei

Acesti politicieni au uitat principala regula a democratiei. Cetatenii isi aleg “cativa” reprezentanti in Parlament pentru a le reprezenta interesele. Acesta e sensul. Acesta e jocul. Nu invers! Atunci cand acesti oameni depasesc granitele legalitatii si mai ales, pe cele ale moralitatii cetatenii ii pedepsesc. Adica o sa ii dam afara!

Nu accept sa am un presedinte de tara care isi impinge spre Parlamentul European o fata care a invatat limba romana in cafenelele din Dorobanti. Intr-o tara cu milioane de oameni care mor de foame, odrasla presedintelui castiga 1700 de euro pentru un job “part time”, serviciu gasit bineinteles de tatal ei la Luxten.

Am crezut in alternativa oferita de Traian Basescu in 2004. Si cum sa nu cred? Sunt din Focsani, orasul in care si microbuzele au pictate “PSD” pe parbriz, pe roti, pe tot! Si in aer apare cuvantul asta! Orasul in care cei de la primarie isi permit sa te sune acasa si sa iti sugereze cu cine sa votezi. Orasul in care ziaristii se leaga cu lanturi de chioscurile de ziare pentru a trage un semnal de alarma intregii tari. Am scris anul trecut despre asta pe BasicMarketing.ro . Scriam acolo:”daca noi nu ne implicam, atunci cine o va face?” Cine n-a trait asa ceva nu poate intelege.

Astazi, Traian Basescu e copia fidela a lui Adrian Nastase din acele vremuri. Cititi aici . Ridzi e principalul sustinator al fiicei presedintelui tarii. De aceea nimeni nu face nimic pentru a o da afara. Si mai grav, probabil ca n-a facut aceasta mizerie cu de la sine putere.

Romania anului 2009. Tara in care cei care ajung la borcanul cu miere baga mana si se murdaresc.

Sabau e antrenor la Timisoara

Ovidiu Sabau e antrenorul echipei FC Timisoara. In urma cu 50 de minute a semnat contractul stabilit de comun acord impreuna cu Marian Iancu, patronul banatenilor.

Omul Sabau e persoana tipica ce nu se poate adapta in Bucuresti. Si prin asta vreau sa il laud. Desi practic fusese numit saptamana trecuta antrenorul lui Dinamo, jignirile si grosolania lui Giovanni Becali l-au facut sa plece imediat acasa, la Cluj.

In aceasta seara, antrenorul Sabau a facut primul pas spre ceea ce se va dovedi a fi o imensa palma data clubului Dinamo. Timisoara e o echipa cu mai multi suporteri la un meci pe teren propriu, reprezinta o intreaga regiune, e mai pe val decat Dinamo si cred eu, are chiar perspective mai frumoase.

In timp ce unii au impresia ca viata a inceput si se termina in Bucuresti, sunt alti oameni care muncesc de dimineata pana seara si isi pastreaza politetea si bunul simt. In alta parte a tarii.

Modele pentru tineri

Vorbesc din postura unui baiat de 25 de ani si recunosc faptul ca pot fi subiectiv, ca pot gresi in anumite privinte sau ca pot exagera in altele. Ca unul ce viseaza sport si noaptea si ziua, consider faptul ca de aici pot veni multe dintre modelele de care au nevoie tinerii din Romania. Si nu ma refer aici la fetele cu fund apetisant cu care umbla fotbalistii cu masini scumpe. Stiu ei de ce umbla, stiu ce urmaresc si daca isi indeplinesc scopul ii felicit .

Copiii nostri au nevoie de imaginile cu Leonard Doroftei ridicand mainile si fata plina de sange spre cer dupa epocala victorie impotriva argentinianului Raul Balbi. Au nevoie sa ii vada strigatul eliberator si lacrimile purtate in toti anii de munca, suferinta si chiar umilinte printre straini. Au nevoie sa ii vada privirea, printre ochii mici, vineti, dar fericiti.

Copiii nostri au nevoie sa tina minte pozele cu Marian Cozma in timpul bucuriei de dupa castigarea Cupei Cupelor de anul trecut. Sa ii vada venele ce aveau mai tarziu sa cedeze sub presiunea cutitelor unor animale tuciurii cu pretentii de oameni si a unui stat roman care angajeaza purtatori de cuvant pe post de comisari. Copiii romani au nevoie sa priveasca de multe ori filmul Golgotei lui Petre Cozma, tatal lui Marian. Cel care a parcurs peste 1000 de kilometri in masina cu fiul sau mort, distanta Veszprem – Lacul Tei. Si sa inteleaga ca asta inseamna necaz, nu atunci cand vezi o parasuta de brat cu altul.

Copiii romani au nevoie sa vada porcaria ministrului Sportului, Ridzi-Go-Ridzi . Si sa tina minte ca astfel de specimene au adus sportul romanesc in halul in care se afla astazi. Pentru ca avem campioni, dar nu avem sisteme. La asta m-am gandit atunci cand sambata trecuta priveam trist cum Polonia ne calca in picioare la handbal masculin. Uneori, modelele pot fi alese prin constrast si suferinta.

Copiii romani au nevoie sa afle de Constantina Dita, sportiva care la 37 de ani a trecuta prima linia de sosire de pe Stadionul Cuib de Pasare din Beijing, in uralele a 80 de mii de spectatori din toate colturile lumii, la cea mai grea proba olimpica, maratonul.

Sportul romanesc a dat si asemenea oameni. Sa ii tinem minte si sa spunem povestea lor mai departe. Dintre copiii care o vor auzi se pot ridica viitori omuleti care vor trece linia de sosire avand pe umeri steagul Romaniei. In toate domeniile.

Profesorii nu sunt idioti. Regulile societatii sunt proaste.

Andrei, nu sunt de acord cu tine. Articolul tau e mai dur decat de obicei si chiar daca spune unele lucruri corecte, e nedrept pe alocuri.

Apreciez mult luarea ta de pozitie. Ai dreptate atunci cand spui ca scoala nu e deloc ce ar trebui sa fie. Ca sunt unii profesori care pur si simplu nu au vreo treaba cu pedagogia si refuza sa inteleaga pe deplin importanta muncii cu suflete de copii. Dar cred ca e periculos sa afirmam ca 90% dintre ei gandesc si actioneaza in acest mod.

Eu am intalnit multi profesori de calitate. Sunt oameni prinsi in cusca unui sistem creat de specimene precum Elena Basescu ori Monica Iacob-Ridzi. Mircea Miclea, celebrul profesor clujean de psihologie, pe vremea in care a fost ministrul Educatiei a promis ca demisioneaza daca nu obtine anumite drepturi pentru profesori. Primul ministru nu i-a indeplinit cerintele. A doua zi si-a scris demisia. E un exemplu singular in tabloul celor care au puterea de a crea sisteme de invatamant performante.

Stiu profesori competenti si apreciati de elevi si care totusi au salarii de mizerie. Stiu oameni care au plecat din invatamant desi isi iubeau meseria. Si aici nu tine discursul cu pasiunea inaintea oricarei probleme, etc. Cand nu ai ce sa le dai de mancare copiilor, atunci vezi cum e cu pasiunea.

Oricum, nu banii sunt in esenta cauza problemelor din invatamantul romanesc. Ci mentalul nostru colectiv. Cel care ne face sa tragem concluzii pripite in privinta oamenilor pe care ii cunoastem. Asta facem mai toata viata, cum sa ii reprosam unui profesor ca are timp de 4 ani o parere proasta despre noi daca asa si-a format-o de la bun inceput? Sigur ca nu e corect, dar asta nu se intampla doar la scoala. Si nu inseamna ca omul e idiot.

Da, uneori sunt mai critici decat e cazul cu tinerii care atunci isi incep drumul in viata. Da, uneori ii apreciaza gresit. Dar nu asa de rau precum sustii si nu toti fac asta. Avem asteptari mari din partea lor, dar sa nu uitam ca nu sunt magicieni. E adevarat ca unii sunt lipsiti de viziune si chiar de curaj. Dar a avea un asemenea discurs la adresa scolii romanesti e periculos in primul rand pentru cei care ne citesc si pentru care ceea ce spui inseamna mult.

Esti de acord cu faptul ca sunt multi tineri care nici nu stiu sa vorbeasca dar care injura profesorii? Prin astfel de lucruri le dam si mai mult apa la moara. Profesorii sunt niste cetateni ai acestei tari, care la randul lor au frustrari, copilarii mai mult sau mai putin fericite si vise-visuri implinite sau risipite in van.

De multe ori, sunt inchisi intr-o cusca plina cu lei. In timp ce in buzunar au foarte putini.