Incepe campionatul! :)

De fapt, returul acestuia. Si asta pentru ca la noi este o pauza foarte mare intre tur si retur. Sunt practic 2 campionate de fotbal distincte. Echipele se sudeaza, sau se dizolva. Pe aceasta criza economica s-a pus si problema ca s-ar putea desfiinta cluburi intregi!

Vor continua scandalurile cu valize, bani negri si acuze asupra unor arbitraje dubioase? Vom vedea. Insa, trebuie sa spunem faptul ca s-ar putea sa fie ultimul an la sfarsitul caruia echipa campioana va fi calificata direct in grupele Ligii Campionilor. Parcursul aproape dezastruos din ultimii 2 ani din cupele europene isi va spune cuvantul. Coeficientul de tara nu ne va ierta.

Sper sa avem un retur frumos, in care sa castige cel mai bun. Poate ca e deja un cliseu, dar sa nu uitam ca fair-play-ul este ultima nuanta de romantism a unui fotbal cotropit pe zi ce trece de armata cinismului.

Pe culmile succesului

Zig Ziglar are o constanta in gandire si atitudine care pur si simplu dezarmeaza. Crede cu incapatanare in gandirea pozitiva, in Dumnezeu si in bunatatea semenilor sai. Face sport la 80 si ceva de ani mai mult decat fac 60% dintre tinerii de pana in 30 ani. Ignora televizorul in favoarea plimbarilor lungi si a momentelor petrecute cu membrii familiei sale. Citeste si e la curent cu tot ce e nou in domeniul sales/business-ului, dar nu numai.

Nu a fost mereu asa. Era un agent de vanzari frustrat de numarul mic de furculite vandute. Avea o masina veche, fara incalzire, un copil si o sotie(impreuna cu care locuia intr-un pod). Si multe datorii. Lucra in vanzari, doar pe baza de comision, fara niciun salariu de baza. Veti spune ca ati mai auzit aceasta poveste si ca e modelul tipic de succes american. Poate. Dar de ce ar fi rau? E chiar atat de neplacut sa citesti povestea altora care au reusit? Poveste reala.

Zig Ziglar scrie in cartea “Pe culmile succesului” despre faptul ca in viata scurtaturile sunt de cele mai multe ori inselatoare, ca liftul spre varful piramidei e aproape de fiecare data stricat. Si ca noua ne sta in putinta sa pasim pe cate o treapta si sa progresam. Aceste trepte sunt: imaginea de sine, relatiile cu ceilalti, telurile, atitudinea, munca si dorinta. Treptat, cu un plan clar si pe care sa il respectam putem ajunge pe culmile reusitei. Si a fericirii.

Sufletul mai presus de soarta

Raspund plin de entuziasm invitatiei lui Adi Soare si abordez acest delicat subiect al vaicarelii umane.

E normal sa ne plangem atunci cand trecem printr-o pasa proasta? E normal sa dam vina pe conjunctura, destin tragic, soarta nefavorabila sau pe rautatea celor din jurul nostru?

Probabil ca raspunsul meu o sa va mire. Depinde.

E un subiect care nu imi va da pace toata viata. Marian Cozma. In 2005 a fost injunghiat de un tigan in zona Obor din Bucuresti. Baiatul se plimba impreuna cu prietena lui si niste bruneti nesimtiti au vrut sa ii jefuiasca. Marian a refuzat sa le dea banii si indivizii(erau vreo 7) l-au inconjurat, unul dintre ei lovindu-l in spate cu un cutit. In urma cu 10 zile a vrut sa ajute o chelnerita care era data cu capul de masa in acel damnat local din Ungaria. Acel gest de ajutor l-a costat viata. Tot niste tigani si tot niste cutite.

Redactorul sef al ziarului Adevarul, Grigore Cartianu a facut o afirmatie interesanta: “ori in aceste cazuri au fost lucruri care ne scapa, ori intr-adevar a avut un destin tragic”. Sa analizam. Ca sportiv esti in centrul atentiei. Chiar daca a jucat handbal si nu fotbal, Marian Cozma era foarte cunoscut pentru inaltimea sa. Era in echipa nationala, castigase Cupa Cupelor cu Veszprem, era deja ofertat de Barcelona si Kiel, 2 dintre cele mai bune echipe de handbal din lume. Ziaristii i-au examinat viata de la A la Z. Ce au gasit? Ca intr-adevar era implicat in ceva. In legea omeniei. Era persoana care isi dadea si haina de pe el ca sa te ajute. Iata ca si-a dat si viata… Moartea lui a scos la iveala mizeria complicitatii politiei maghiare cu tiganii mafioti. Opinia publica a aflat astfel ce atrocitati mai comisesera inainte acei spurcati si jegosi de indivizi. Asta e mostenirea pe care o lasa Marian. Jertfa lui a scos la iveala teroarea la care sunt supusi de ani de zile locuitorii Ungariei. Si asta cu deplina stiinta a politiei(se intampla asta datoria pasivitatii cetatenilor, chiar mie mi-a fost cenzurat in mod incredibil un articol pe aceasta tema la mine in tara)

Acum, voi sa fiti in locul rudelor lui Marian, ati da sau nu vina pe destin?

Tocmai privind astfel de cazuri, ne dam seama ca de multe ori punem nimicurile pe un plan superior. Ne suparam ca ne paraseste prietena, (sau invers ), ca nu am gasit jobul dorit, sau ca nu am luat un anumit examen, fara sa vrem sa realizam ca mereu in viata roata se intoarce. Sa muncim mai mult, sa fim mai eficienti, sa punem mai multa pasiune in ceea ce facem secunda de secunda. Sa le aratam oamenilor ca acolo nu e doar o fapta a noastra. E o farama de suflet.

Inteleptii dintre noi

Un intelept a spus candva: “un om valoros se implica, ajuta, trece granita taramului unde se dau doar sfaturi”.

BookTalks IV

Vineri seara am fost in Club A la un frumos eveniment organizat de Gia si colegii sai de la Bookblog.

Ion Barbu a fost invitatul serii, alaturi de multi alti invitati surpriza. Dincolo de faptul ca am aflat riscul seismic de gradul 1 pe care il prezinta Club A, seara a fost mai mult decat interesanta. Am continuat discutiile istorico-filozofice cu Gabi Mirea si Adi Ciubotaru.

Adi a ajuns putin mai tarziu si l-am pus in tema cu faptul ca in fata noastra e Ion Barbu, celebrul scriitor si caricaturist din Petrila si nu poetul pe care l-am studiat in liceu . Lumea a venit mai ceva decat la meciurile de fotbal, stadionul(sala adica ) fiind arhiplin(a) .

Am castigat si o superba carte cu autograf de la Ion Barbu si am plecat gandindu-ma la profunda intrebare pe care Adi i-a adresat-o scriitorului: “ce solutii aveti pentru aceasta criza economica?”.

P.S. Interesati-va de Ion D. Sarbu si cititi opera sa. A murit cu 3 luni inainte de Revolutie, dar ceea ce a construit va ramane in constiinta acestei tari.