Lumina din inima ta

Nu ştiu să pierd. Urăsc lacrima înfrângerii! Vanitatea mea este insolvabilă. Sunt o adevărată pacoste.

Există oameni care zâmbesc, întind mâna şi spun cu o seninătate care mie mi se pare incredibilă:”ai fost mai bun”. Cum dracu’ să fie altcineva mai bun?!Nu cred în înfrângere. Este adevărat că viaţa m-a învăţat că pur şi simplu se întâmplă. Şi că trebuie să înveţi ceva, să devii şi mai puternic şi să mergi mai departe. Aici voiam să ajung.

Ce înseamnă că o înfrângere e „bună”, „constructivă”, sau „educativă”? Din victorii nu putem învăţa? Este obligatoriu să suferim pentru a învăţa ceva? Şi ce dacă majoritatea oamenilor nu învaţă nimic în momentele bune şi au nevoie de un „prag de sus”? Eu trebuie sa fiu la fel?!

Nu cred în forţa eşecului. Susţin victoria. Şi asta zi de zi. Caut bucuria. Am nevoie de zâmbet, nu de încruntare. Am nevoie de loialitate, nu de trădare. Nu trebuie să mă înşele cineva apropiat ca să îmi dau seama ca lumea e o junglă. Mi-am dat singur seama de acest lucru. Mă pot organiza şi atunci când sunt pe val.

Am vrut să devin marketer pentru că mi-am dorit să cuceresc lumea. Şi pot să anticipez rezultatul final. Voi reuşi asta. Şi voi reuşi pentru că mi-am impus ca atunci când un gând negativ îmi dă târcoale, pur şi simplu nu îl bag în seamă.

Ce sunt eu? Un adăpost pentru gânduri de rataţi? O închisoare pentru mizeria din societate? Azilul celor bătrâni în atitudine? Nimic din toate astea. Şi asta pentru că refuz să fiu. Pentru mine, cea mai puternică replică din Războiul de Secesiune al SUA a fost: „Generale, nu accepta niciodata sfaturi de la temerile pe care le simţi!”.

Ţi s-a întâmplat vreodata? Ţi-ai dorit enorm să faci ceva dar te-ai temut şi ai ezitat atât de mult încât până la urmă te-ai resemnat, spunând:”poate o să fac asta altădată”.
Este primul pas către groapă. Este prăpastia care îţi face cu ochiul.

Atitudinea de campion şi rânjetul ratării sunt două tabere care se urăsc de moarte. Nu poate fi vorba de un tratat de pace aici. Este un joc cu sumă nulă. Cineva câştigă, alticineva pierde.

Sunt uluit atunci când văd sportivi spunând cuvinte de genul:”Noi nu avem nimic de pierdut. Şi aşa am ajuns prea departe.” Ce înseamnă „prea departe”? Prea departe pentru cine? Sau „am pierdut, dar am căzut de pe un cal frumos”. Şi asta ar trebui să mă facă să mă simt mai bine? Ar trebui să fiu fericit?

Lumina din inima fiecăruia este cea mai puternică mitralieră din lume. Este focul care ne împinge către o armată adversă pur şi simplu înmărmurită.

Marketingul este în primul rând o stare de spirit. Jay Conrad Levinson crede că: „Marketingul este 100% atitudine”.Eu cred la fel şi despre viaţă. Şi asta pentru că în opinia mea viaţa şi Marketingul sunt cam acelaşi lucru. Într-o formă sau alta toţi lucrăm în acest domeniu.

Acesta este primul articol despre Marketing. Turnăm fundaţia şi apoi ridicăm clădirea.

P.S.

Nu dau 2 bani pe o privire încruntată. Dau totul pentru un zâmbet. Încă mai crezi ca înfrângerea e bună?