Am mai scris de multe ori despre asta si voi mai scrie, la fel precum fac barbatii despre o fata pe care au iubit-o si care astazi e maritata cu altul. Tara asta nu va muri niciodata. Desi astazi pare blestemata sa fie condusa de toti hotii si prostii pamantului, Romania este locul in care oamenii s-au opus gloantelor. Romania este tara in care sangele a vopsit peretii bisericilor si a tras funia clopotelor care anuntau venirea turcilor. Romania este tara in care se spera mai mult decat oriunde in lume.
Nu accept lectii de viata de la niste straini care ma ameninta cu reclamatii la Consiliul impotriva Discriminarii, desi cei mai multi pedofili de la noi din tara sunt veniti din strainatate. Nu accept ideea ca tara mea este cea mai rea din lume, doar pentru ca acum ceva timp niste burtosi au scris pe niste servetele, acoperiti de aburii din pahare, destinul unor tari pe foarte multi ani. De atunci, noi am murit, am suferit, ne-am luptat. Si astazi am revenit. Ne luptam cu criza, cu lipsa locurilor de munca. Ne luptam cu permanenta manipulare abatuta asupra noastra. Ne luptam cu propriile frustrari, cu propriile dorinte si vise.
Tot ceea ce s-a intamplat in istoria acestei tari e o nebunie. Daca ne luam dupa capul altora, azi trebuia sa fim disparuti de mult. Dar n-am facut-o. Si suntem mai vii ca niciodata. Avem lipsuri, ne e foame, suntem prost platiti, suntem tratati precum niste sclavi pe plantatie. Dar mergem inainte si tragem la foc automat dintr-o mitraliera in care gloantele reale s-au terminat, dar au fost inlocuite de cele din inima noastra.
“Domnule general, sunt cu totii morti. Morti? Bine, dar acolo e lupta!” – discutie intre 2 romani din timpul Primului Razboi Mondial
Ceea ce a impresionat intotdeauna la aceasta tara este capacitatea oamenilor de a se sacrifica pentru generatiile urmatoare. De 1 decembrie am vazut un papagal oprit la semafor. Isi pipaia parasuta aflata pe scaunul din dreapta si zambea arogant celor care treceau pe trotuar. Facea asta din masina cumparata de parinti. Apoi am intrat intr-un magazin alimentar. Am vazut-o pe doamna care doarme pe strada Teiul Doamnei, in cartierul Lacul Tei, din Bucuresti . Doarme in fata librariei, pe un carton, alaturi de 2 caini pe care ii tine in brate. Doamna intrase sa isi cumpere ceva de mancare. La plecare a spus foarte sigura pe ea: “La Multi Ani mai copii. Nu uitati sa va iubiti tara!” .
De Craciun va doresc sa va iubiti tara. De Sarbatori va doresc sa aveti mai multa incredere in voi. Pentru ca avem lucruri pe care niciun bocanc represiv nu ni le va putea fura vreodata. Avem capacitatea de sacrificiu. Iar mostenirea noastra este una de lupta.
“Efortul cerut camarazilor mei probabil ca este ultimul. Dumnezeu sa ma ierte. Tara ma va judeca.” – Capitanul de Mitraliori, Ignat, Marasesti, iulie, 1917
Publicat de Ovidiu Miron
Publicat de Ovidiu Miron
Publicat de Ovidiu Miron 

