Ca sa nu uitam niciodata

Am mai scris de multe ori despre asta si voi mai scrie, la fel precum fac barbatii despre o fata pe care au iubit-o si care astazi e maritata cu altul. Tara asta nu va muri niciodata. Desi astazi pare blestemata sa fie condusa de toti hotii si prostii pamantului, Romania este locul in care oamenii s-au opus gloantelor. Romania este tara in care sangele a vopsit peretii bisericilor si a tras funia clopotelor care anuntau venirea turcilor. Romania este tara in care se spera mai mult decat oriunde in lume.

Nu accept lectii de viata de la niste straini care ma ameninta cu reclamatii la Consiliul impotriva Discriminarii, desi cei mai multi pedofili de la noi din tara sunt veniti din strainatate. Nu accept ideea ca tara mea este cea mai rea din lume, doar pentru ca acum ceva timp niste burtosi au scris pe niste servetele, acoperiti de aburii din pahare, destinul unor tari pe foarte multi ani. De atunci, noi am murit, am suferit, ne-am luptat. Si astazi am revenit. Ne luptam cu criza, cu lipsa locurilor de munca. Ne luptam cu permanenta manipulare abatuta asupra noastra. Ne luptam cu propriile frustrari, cu propriile dorinte si vise.

Tot ceea ce s-a intamplat in istoria acestei tari e o nebunie. Daca ne luam dupa capul altora, azi trebuia sa fim disparuti de mult. Dar n-am facut-o. Si suntem mai vii ca niciodata. Avem lipsuri, ne e foame, suntem prost platiti, suntem tratati precum niste sclavi pe plantatie. Dar mergem inainte si tragem la foc automat dintr-o mitraliera in care gloantele reale s-au terminat, dar au fost inlocuite de cele din inima noastra.

“Domnule general, sunt cu totii morti. Morti? Bine, dar acolo e lupta!” – discutie intre 2 romani din timpul Primului Razboi Mondial

Ceea ce a impresionat intotdeauna la aceasta tara este capacitatea oamenilor de a se sacrifica pentru generatiile urmatoare. De 1 decembrie am vazut un papagal oprit la semafor. Isi pipaia parasuta aflata pe scaunul din dreapta si zambea arogant celor care treceau pe trotuar. Facea asta din masina cumparata de parinti. Apoi am intrat intr-un magazin alimentar. Am vazut-o pe doamna care doarme pe strada Teiul Doamnei, in cartierul Lacul Tei, din Bucuresti . Doarme in fata librariei, pe un carton, alaturi de 2 caini pe care ii tine in brate. Doamna intrase sa isi cumpere ceva de mancare. La plecare a spus foarte sigura pe ea: “La Multi Ani mai copii. Nu uitati sa va iubiti tara!” .

De Craciun va doresc sa va iubiti tara. De Sarbatori va doresc sa aveti mai multa incredere in voi. Pentru ca avem lucruri pe care niciun bocanc represiv nu ni le va putea fura vreodata. Avem capacitatea de sacrificiu. Iar mostenirea noastra este una de lupta.

“Efortul cerut camarazilor mei probabil ca este ultimul. Dumnezeu sa ma ierte. Tara ma va judeca.” – Capitanul de Mitraliori, Ignat, Marasesti, iulie, 1917

Ziua de azi

In ziua in care Romania are un nou presedinte care de fapt nu e nou. In ziua in care Guvernul si cei de pe langa el sunt o echipa formata pentru distrugerea tarii, in aceasta zi in care Berceanu, Videanu sau Udrea sunt din nou la conducerea tarii.

Si in ziua in care si cetatenii tineri vor sa fie mai antipatici decat permite legea, le dedic aceasta piesa.

De ce munca e frumoasa

Te face sa te concentrezi pe tot ce ai de facut in acel moment. Te impiedica sa te gandesti la tot felul de prostii care nici macar nu se adeveresc vreodata. Iti da incredere in tine. Te face sa te simti util. Fata de tine si fata de cei dragi.

Este esential ca munca sa fie remunerata corespunzator. Nu sunt de acord cu oamenii care spun ca pentru ei banii “nu sunt asa de importanti”. Nu imi plac firmele care dau anunturi de genul: “mai bine nu aplica la noi daca te intereseaza banii”. Daca nu cumva ai deja un cont gras in banca facut de parintii sau rudele tale, daca nu cumva ai deja casa, masina sau alte asemenea lucruri asigurate prin alte variante decat propria munca, atunci cum sa nu te intereseze banii?

Au fost perioade in care am considerat anumite domenii si joburi ca “nefiind de nivelul meu”. Astazi sunt absolut convins ca daca vreodata pe parcursul vietii voi avea nevoie, ma voi angaja si bucatar si paznic si spalator de vase, in acelasi timp.

Propozitiile din acest articol nu sunt lucruri spectaculoase. Sunt idei simple, dar tocmai din acest motiv sunt esentiale.

Lectia umilintei

De ani de zile am tot auzit de ea. Oameni mari de tot au vorbit despre importanta modestiei in comportament si despre valoarea celor care au acceptat sa puna mana pe o lopata si sa dea zapada la o parte din fata casei. Apoi sa se imbrace la costum si sa treaca repede peste clipele grele.

Am fost si sunt doar in parte de acord cu ei. Mereu le-am dat dreptate doar in 90% din valoarea acestei idei sustinute de nume legendare. In sport, dupa cate un meci foarte prost se spune “e o seara pe care trebuie sa o uitam foarte repede”. Partea proasta la mine e ca niciodata n-am putut sa uit. Cum pot sa uit o infrangere? Cum ma pot pregati pentru urmatorul meci, pentru urmatoarea zi de serviciu, pentru urmatoarea carte citita sau pentru urmatoarea confruntare daca am sters totul cu buretele?

“Cel care nu va plange dupa o infrangere nu va ajunge niciodata un campion.” – Gheorghe Hagi

Viata e frumoasa de mori. Si chiar daca intr-un final se intampla si treaba asta , victimele vor fi intotdeauna o combinatie intre vina altora si cea proprie. La concluzia asta ajungi dupa ce faci o analiza asa cum ar fi trebuit sa faci saptamana de saptamana pe parcursul intregii existente. Nu cred ca mereu depinde totul de tine. Nu cred nici ca la 99 de ani cineva poate spune ca nu a reusit din cauza imprejurarilor. Cred in carti de joc bune si in carti proaste. Si ma gandesc zi de zi la cea mai buna reclama a jocului de poker: “Norocul isi are rolul sau foarte important. Dar cum se face ca in faza finala ajung mereu aceiasi jucatori?” .

Intreaga viata poate fi comprimata in cateva clipe in care ai simtit cu adevarat ca ai facut ceea ce trebuia sa faci. Pentru binele tau si al celor dragi. Si chiar daca la baza clipelor de glorie stau munti de sudoare si incrancenare, clipe de umilinte si alte milioane de momente grele, nu inseamna ca atunci cand am pus steagul pe turnul cetatii trebuie sa uit tot ce a fost greu si umilitor.

“Mi-as da 10 ani din viata sa fiu si eu in autocarul grecilor.” – ziaristul Horia Ivanovici despre primirea istorica a fotbalistilor greci, castigatorii Campionatului European din 2004

Anul 2009 a fost unul greu pentru mine. Dar ma pregatesc pentru un 2010 de senzatie. Steagul arborat pe cetate a fost recuperat din mainile celor care il furasera si doreau sa ii cenzureze exprimarea ideilor si simbolisticii.

“L-am vazut in genunchi in fata lui Sigismund si iata-l azi, cucerind Alba Iulia.” – o sotie de boier despre Mihai Viteazul, in anul 1600

Radu Gyr

“Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!”